miercuri, 29 decembrie 2010

O privire in viitor

-"La dracu`!"
Dimineata iar.Opresc telefonul de cateva ori,apoi realizez ca este chiar cazul sa ma trezesc.Ma ridic,imi iau papucii plusati si ma indrept spre bucatarie pentru a-mi servi cafeaua.Capul imi pocneste,eram sigura ca nu trebuia sa beau atat de mult aseara!Cu greu am nimerit bucataria,dar m-am orientat dupa muntele de vase nespalate si mirosul lor.Incercam sa-mi fac loc pe canapea,insa era atat de murdara,incat m-am asezat pe jos.
-"Nu pot sa cred ca nici de data asta nu m-a cerut!De parca ar putea el mai mult de atat!"


Chiar am crezut ca de data asta o sa renunt la burlacie.Ca sa fiu mai explicita,cu o seara inainte trebuia sa aiba loc cel mai fabulos moment al existentei mele,cererea in casatorie,propunerea,acceptul,etc.DAR,se pare ca apreciasem gresit coordonatele.
Revenind..cat imi savuram minutios cafeaua ma suna prietena mea vrand sa se asigure ca am supravietuit betiei,ea fiind prezenta la toate suferintele mele,a trebuit sa vina aseara si sa stam de vorba la un pahar.Un pahar,cateva sticle..Cine le mai tine socoteala?


N-am vorbit prea mult,cred ca am stabilit un nou record,doar 0:33 minute.Conversatiile noastre nu mai sunt de cativa ani buni interminabile,mai ales de cand ea s-a maritat.


In fine..


Bineinteles ca iar intarziasem la munca,asa ca m-am hotarat sa ma imbolnavesc subit.Bine ca am facut cursuri de teatru in copilarie ca altfel m-ar fi dat afara de mult pentru palmaresul ce-l detin!M-am facut comoda,mi-am pus hainele de leneveala si-mi taram picioarele,incercand sa ocolesc toate lucrurile aruncate pe jos..Deodata,m-am trezit uitandu-ma in oglinda.Parca nu eram eu..Corpul imi era strain,timpul mi-a modelat formele pana atunci nedefinite..parca mai ieri ma plangeam ca nu am sani,iar acum iata..port 80!Nu ma recunosc,parca au trecut ani fara ca eu sa ma privesc.Totul este acum diferit,gesturile mele au devenit serioase fara sa-mi dau seama.Am devenit femeie fara sa-mi dau acceptul.


Iata-ma la 29 de ani,cu aceleasi obiceiuri ca la 17 si fara niciun plan de de viitor.Am inceput sa-mi pun serioase semne de intrebare,in mare masura pentru ca toate prietenele mele sunt maritate.
Continui sa-mi observ buzele,coapsele,mainile,nicio particica neramanand ascunsa.Imi aduc incet mana spre fata sa ma asigur ca sunt eu cu adevarat.Ma ating,ma ciupesc..Sunt chiar eu!.Sunt eu,sunt eu mare de acum,cu responsabilitati,un eu care nu mai poate face nebunii,escapade sau alte prostii.Trebuie sa-mi onorez corpul si varsta,trebuie sa ma maturizez cu adevarat..


Se aude usa...A venit el..Nu ma asteptam sa vina si probabil a remarcat si el reactia mea.In secunda urmatoare m-a luat in brate si sarutandu-mi fruntea si mainile mi-a pus intrebarea.In acel moment pamantul s-a oprit pentru mine..Nu a fost cel mai romantic moment,dar mie mi-a fost indeajuns.

marți, 28 decembrie 2010

Fara titlu

10:29-Azi m-am trezit devreme..Am pus  repede ceva pe mine si am fugit afara sa fumez o tigare.Plimbandu-ma pe strada am observat iar oamenii de pe strada,oameni care din perspectiva mea se impart in  3 categorii: oameni grabiti,oameni nervosi,sau oameni nervosi ce se grabesc.Ma intrebam oare cati din ei apreciaza lucrurile frumoase din vietilor lor,si cati constientizeaza ca altii ar fi mai mult decat fericiti sa le aiba.Ma gandeam cati vor pierde ceea ce au si cati vor regreta ce au pierdut. Zi de zi vezi atatia oameni,si esti vazut la randul tau de alti oameni,dar oare au vreo importanta ?Ii vezi,te vad,treci mai departe fara a conta daca mai exista in continuare sau nu.Trecem indiferenti peste problemele lor,rapim speranta multora fara sa ne dam seama,doar prin felul nostru de a fi oameni..Sfasiem sufletele, ranim sentimente,calcam orgolii si totusi ne consideram mai presus de animale?
Ciudata specie si omul asta...

miercuri, 22 decembrie 2010

Inca un Craciun..

Isn't it funny that at Christmas something in you gets so lonely for - I don't know what exactly, but it's something that you don't mind so much not having at other times.

Mult asteptatul Craciun e pe cale sa soseasca.Vad oameni in jur profitand din plin de magia sa, adulti bucurandu-se de lucrurile marunte la fel ca odinioara,in vremurile bune,atunci cand tot farmecul era indreptat catre acel batranel albit de timpuri,Mosul.
Pentru mine nu este mai mult de o data din calendar,poate una dintre cele mai lungi zile,o zi ce as vrea sa treaca printr-o clipire.Am auzit destule definitii ale Craciunului pana acum.Eu cred ca inseamna iubire,iertare si bucuria de a petrece timp cu cei dragi.Si acum va intreb,intr-o lume in care sentimentele sunt superficiale,de ce mai sarbatorim Craciunul?Poti sa fii mai bun in orice alta zi,fara vreun motiv precis.
O zi in care simti nevoia de familie,o zi foarte grea pentru cei ce n-au parte de una.O zi in care voi spera ca macar o data,o singura data sa simt cu adevarat ce inseamna Craciun.Atunci cand in viata mea va aparea o persoana capabila sa-mi ocupe sufletul..Locul pe care altii l-au parasit fara a privi in urma,fara niciun fel de resentiment,desi intreaga-mi suflare racnea de dorul lor...
Am inteles ca bucuria se resimte inzecit atunci cand familia se aduna in prejma bradului,renuntand pentru cateva clipe la egocentrismul ce ne caracterizeaza,simtind caldura si sustinerea familiei,alimentand relatii dintotdeauna,aratand afectiune celor dragi.Recunoasteti toate astea?
Bun,eu nu...
Deci,nu ma consider vinovata ca nu va impartasesc aceleasi sentimente :)

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Intr-o societate dezbracata de limite morale aspectul fizic primeaza.

As vrea sa redevin copilul de altadata. As retrai cu bucurie acele momente in care iti trebuia atat de putin sa fii fericit. Nu-mi doresc sa inteleg tot ce inteleg azi, as vrea sa privesc prin aceiasi ochi lumea, sa ma bucur de lucrurile simple peste care acum trec cu vederea. Crescand, am inteles ca nimic nu e asa cum pare a fi, ca lumea este ca un bal mascat, si castigatorul este cel care s-a deghizat cel mai bine. In era noastra inocenta a ramas doar un cuvant din dictionar .Oamenii trec peste bucuriile marunte si vaneaza doar premiile mari. Este un secol al vitezei, al evolutiei spontane in care oamenii nu se opresc pentru a se privi cu adevarat unii pe ceilalti, nu investesc sentimente,au propriile idealuri si calca in picioare tot ce e frumos,bun, si peste tot ceea ce i-ar putea face cu adevarat fericiti. Zilnic, ochii-mi sunt invadati de mediocritate, rautate si prost gust. Disponibilizarea oamenilor populeaza bisericile, aspectul fizic este cartea de munca a femeilor, valorile sunt umbrite de oameni favorizati de sistem. Un sistem in care primeaza incultura,imoralitatea,nedreptatea si hotia.Ma gandesc cu tristete ca astfel copilaria multora va fi reprimata, multi copii vor fi nevoiti sa se maturizeze fortati de circumstante. De ce sa nu le dam o sansa si altora sa aiba ce am avut noi?

Unbelievable Voice

Barbatii sunt ca pantofii..Nu merita pastrati mai mult de un sezon!

vineri, 19 noiembrie 2010

New feelings

Sentimente prafuite mi s-au asternut in fata.Sansa unui nou inceput ma asteapta.Astazi,dupa mult timp am simtit ca inima mea este inca acolo. Cand privirile ni s-au intalnit a luat-o la goana intr-o viteza dementa, sangele imi suiera prin vene, fiecare celula il cerea, tanjea dupa atingerea lui. Corpul meu a simtit un fior ciudat, cunoscut, dar indescriptibil, fiorul privirii indraznete a unui barbat. M-a privit pret de cateva clipe insa am simtit cum m-a dezbracat in acest rastimp, savurand pe indelete clipa. Corpul meu dansa in bratele lui,creionandu-mi formele inca infantile, iar el mi-a cuprins mainile micute in palmele lui mari si-mi mangaia suav parul eliberandu-mi fata.Buzele lui se miscau, insa mintea nu-mi distingea niciun sunet.  M-a luat in brate cum nu mai fusesem niciodata tinuta. Setea de el zbura prin mine si o simteam prin toti porii. Apoi, abisul a pus stapanire pe gandurile mele.
A fost cel mai frumos vis!

luni, 15 noiembrie 2010

Zi cu soare fara soare..

Astazi soarele meu nu a rasarit..Astazi nu am puterea sa zambesc si sa gandesc ca totul va fi bine, sunt confuza si sufletul meu e framantat de sentimente contradictorii. Mi-e teama, mi-e teama de nou, mi-e teama de viata fara tine, desi a trecut mult timp de cand nu mai suntem 2. Pentru o clipa mi-as dori sa fiu iar un copil si sa pot sa fug speriata in bratele protectoare ale mamei. Acum, nimic nu ma poate apara de ceea ce va urma : o lupta cu mine in care nu sunt sigura cine va castiga. Astazi, am nevoie mai mult ca oricand de o privire calda si de o imbratisare, cineva in ale carui brate sa vreau sa-mi petrec eternitatea. Astazi, e prima zi din restul vietii mele...

luni, 8 noiembrie 2010

No name



"Astazi eu plec, nu ma astepta,acolo lumea intreaga imi apartine. Stiu ca ti-e greu dar te rog intelege ca eu iti fac mai mult rau decat bine. Nu plange, ca nu o fac sa te ranesc,crede-ma ca aici nu mai am rost. Te parasesc acum, ca ei ma asteapta, promit sa-ti fiu alaturi in fiecare noapte. Esti pregatit, stiu asta, vad in ochii tai ca vei stii sa traiesti chiar si fara mine.Doar inchide ochii si acolo o sa fiu eu, in fiecare noapte iti voi calauzi visele, in fiecare zi iti voi indruma pasii, nu voi ingadui ca nimeni si nimic sa-ti faca rau.Ai incredere, si lasa-ma sa plec.L-a sarutat sfios pe frunte, si-a facut curaj si a pasit in ale mortii mreje."

El nu stia adevarul, si nu-l va afla niciodata !

Emptiness.

A trecut mult timp, din mintea ta s-au sters multe, prea multe, poate tot ce trebuia sa tii minte..Cuvintele astea le stii pe de rost, le stii chiar daca nu le-am rostit niciodata cu voce tare .Ai vazut in ochii mei tot ce vroiam sa-ti zic..Cuvintele ma sufocau, imi treceau zeci de idei prin cap, dar plansul ma ineca ,lacrimile curgeau in liniste in siroaie interminabile... Lacrimile nu s-au oprit nici acum, ma gandesc la tine in continuare, nu inteleg...Oare de ce?? Intr-o lume atat de rece, tu erai Dumnezeu-ul meu. 
Ma mint ca lupt in fiecare zi, dar pentru ce? Am pierdut in fata ta de cand am inceput sa te iubesc. Nu vreau sa cedez, desi eu stiu ca am cedat de mult...Inima imi zbiara de durere, si nimeni nu stie sa o auda, incerc totusi sa o sufoc cu fum de tigare, dar nu moare. De ce? Corpul meu tanjeste dupa atingerile tale, privind  in urma vei vedea ca am ramas tot acolo, pe aceeasi plaja. Dar cerul plange acum, am fost 2, acum am ramas doar eu.  Intr-o lume atat de frivola e un pacat sa iubesti cu adevarat.
Mi-e atat de dor de tot ce inseamna noi, tu si eu, tu..


Poate melodia de pe fundal e de vina...
Marea inca plange..
                   

luni, 1 noiembrie 2010

:(

Cu totii am simtit macar o data sentimentul acela de daruire completa, de fericire absoluta, de o naivitate halucinanta, pentru ca mai apoi sa simtim mutilarea sufleteasca, tristetea, lacrimile...Da?Atunci o sa ma intelegi..Spunea cineva mult mai destept decat noi ceilalti: "Iubirea inseamna sa daruiesti  totul fara sa astepti nimic in schimb.Nici macar iubirea." si gandindu-ma la spusele lui am realizat ca are dreptate. Bucuria de a tine in brate persoana respectiva, de a sta langa ea numai pentru a-i alina somnul, asa cum faceam odata si eu, acea bucurie te tine in viata, acea bucurie te face sa te trezesti zambind in fiecare dimineata , iti da sentimentul ca lumea e a ta.Candva, am simtit si eu aceste frumoase sentimente, ce-mi provoaca acum un simplu zambet incordat..Era el..THE ONE! Din prima clipa  in care l-am vazut inima mi-a zburdat intr-un ritm alert.El m-a format, el m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt, el mi-a facut inima sa bata intaia oara, el, si nimeni nu ar putea sa mai faca asta o data ... Era baiatul ce l-am asteptat mereu dar, cum in toate povestile frumoase exista un DAR, intr-o zi ,pe neasteptate, totul s-a terminat. Nu sufar, nu regret, insa stiu ca va veni o zi in care eu ma voi trezi si voi spune :"Pentru mine abia acum s-a terminat!".Pana atunci voi avea grija de iubirea mea si voi pastra parfumul lui  pe corpul meu, pentru ca el e langa mine fara sa vrea, fara sa stie, el e acolo unde nu poate nimeni sa-l vada, sa mi-l ia,nici macar eu, nu-l vad, nu-l pot scoate afara.El e in inima mea,de fapt el insusi e inima mea.

Toate iubirile mari se sfarsesc repede, dar iubirea mea a murit in mare....
         
                              

My fav.

"She never could get drunk enough to get him out of her mind." 
"Iti voi fi fidela atata timp cat si tu imi vei fi..Niciun minut in plus."