O privire in viitor

-"La dracu`!"
Dimineata iar.Opresc telefonul de cateva ori,apoi realizez ca este chiar cazul sa ma trezesc.Ma ridic,imi iau papucii plusati si ma indrept spre bucatarie pentru a-mi servi cafeaua.Capul imi pocneste,eram sigura ca nu trebuia sa beau atat de mult aseara!Cu greu am nimerit bucataria,dar m-am orientat dupa muntele de vase nespalate si mirosul lor.Incercam sa-mi fac loc pe canapea,insa era atat de murdara,incat m-am asezat pe jos.
-"Nu pot sa cred ca nici de data asta nu m-a cerut!De parca ar putea el mai mult de atat!"


Chiar am crezut ca de data asta o sa renunt la burlacie.Ca sa fiu mai explicita,cu o seara inainte trebuia sa aiba loc cel mai fabulos moment al existentei mele,cererea in casatorie,propunerea,acceptul,etc.DAR,se pare ca apreciasem gresit coordonatele.
Revenind..cat imi savuram minutios cafeaua ma suna prietena mea vrand sa se asigure ca am supravietuit betiei,ea fiind prezenta la toate suferintele mele,a trebuit sa vina aseara si sa stam de vorba la un pahar.Un pahar,cateva sticle..Cine le mai tine socoteala?


N-am vorbit prea mult,cred ca am stabilit un nou record,doar 0:33 minute.Conversatiile noastre nu mai sunt de cativa ani buni interminabile,mai ales de cand ea s-a maritat.


In fine..


Bineinteles ca iar intarziasem la munca,asa ca m-am hotarat sa ma imbolnavesc subit.Bine ca am facut cursuri de teatru in copilarie ca altfel m-ar fi dat afara de mult pentru palmaresul ce-l detin!M-am facut comoda,mi-am pus hainele de leneveala si-mi taram picioarele,incercand sa ocolesc toate lucrurile aruncate pe jos..Deodata,m-am trezit uitandu-ma in oglinda.Parca nu eram eu..Corpul imi era strain,timpul mi-a modelat formele pana atunci nedefinite..parca mai ieri ma plangeam ca nu am sani,iar acum iata..port 80!Nu ma recunosc,parca au trecut ani fara ca eu sa ma privesc.Totul este acum diferit,gesturile mele au devenit serioase fara sa-mi dau seama.Am devenit femeie fara sa-mi dau acceptul.


Iata-ma la 29 de ani,cu aceleasi obiceiuri ca la 17 si fara niciun plan de de viitor.Am inceput sa-mi pun serioase semne de intrebare,in mare masura pentru ca toate prietenele mele sunt maritate.
Continui sa-mi observ buzele,coapsele,mainile,nicio particica neramanand ascunsa.Imi aduc incet mana spre fata sa ma asigur ca sunt eu cu adevarat.Ma ating,ma ciupesc..Sunt chiar eu!.Sunt eu,sunt eu mare de acum,cu responsabilitati,un eu care nu mai poate face nebunii,escapade sau alte prostii.Trebuie sa-mi onorez corpul si varsta,trebuie sa ma maturizez cu adevarat..


Se aude usa...A venit el..Nu ma asteptam sa vina si probabil a remarcat si el reactia mea.In secunda urmatoare m-a luat in brate si sarutandu-mi fruntea si mainile mi-a pus intrebarea.In acel moment pamantul s-a oprit pentru mine..Nu a fost cel mai romantic moment,dar mie mi-a fost indeajuns.

Fara titlu

10:29-Azi m-am trezit devreme..Am pus  repede ceva pe mine si am fugit afara sa fumez o tigare.Plimbandu-ma pe strada am observat iar oamenii de pe strada,oameni care din perspectiva mea se impart in  3 categorii: oameni grabiti,oameni nervosi,sau oameni nervosi ce se grabesc.Ma intrebam oare cati din ei apreciaza lucrurile frumoase din vietilor lor,si cati constientizeaza ca altii ar fi mai mult decat fericiti sa le aiba.Ma gandeam cati vor pierde ceea ce au si cati vor regreta ce au pierdut. Zi de zi vezi atatia oameni,si esti vazut la randul tau de alti oameni,dar oare au vreo importanta ?Ii vezi,te vad,treci mai departe fara a conta daca mai exista in continuare sau nu.Trecem indiferenti peste problemele lor,rapim speranta multora fara sa ne dam seama,doar prin felul nostru de a fi oameni..Sfasiem sufletele, ranim sentimente,calcam orgolii si totusi ne consideram mai presus de animale?
Ciudata specie si omul asta...

Inca un Craciun..

Isn't it funny that at Christmas something in you gets so lonely for - I don't know what exactly, but it's something that you don't mind so much not having at other times.

Mult asteptatul Craciun e pe cale sa soseasca.Vad oameni in jur profitand din plin de magia sa, adulti bucurandu-se de lucrurile marunte la fel ca odinioara,in vremurile bune,atunci cand tot farmecul era indreptat catre acel batranel albit de timpuri,Mosul.
Pentru mine nu este mai mult de o data din calendar,poate una dintre cele mai lungi zile,o zi ce as vrea sa treaca printr-o clipire.Am auzit destule definitii ale Craciunului pana acum.Eu cred ca inseamna iubire,iertare si bucuria de a petrece timp cu cei dragi.Si acum va intreb,intr-o lume in care sentimentele sunt superficiale,de ce mai sarbatorim Craciunul?Poti sa fii mai bun in orice alta zi,fara vreun motiv precis.
O zi in care simti nevoia de familie,o zi foarte grea pentru cei ce n-au parte de una.O zi in care voi spera ca macar o data,o singura data sa simt cu adevarat ce inseamna Craciun.Atunci cand in viata mea va aparea o persoana capabila sa-mi ocupe sufletul..Locul pe care altii l-au parasit fara a privi in urma,fara niciun fel de resentiment,desi intreaga-mi suflare racnea de dorul lor...
Am inteles ca bucuria se resimte inzecit atunci cand familia se aduna in prejma bradului,renuntand pentru cateva clipe la egocentrismul ce ne caracterizeaza,simtind caldura si sustinerea familiei,alimentand relatii dintotdeauna,aratand afectiune celor dragi.Recunoasteti toate astea?
Bun,eu nu...
Deci,nu ma consider vinovata ca nu va impartasesc aceleasi sentimente :)