Uitatul pe fereastra a devenit un tic,
Toata lumea se uita pe fereastra.
Citeste,spala,iubeste,moare
Si din cand in cand da fuga si se uita pe fereastra.

Pe cine vreti sa vedeti?
Dupa cine priviti?
Luati-va gandul,cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Cine a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.
                                        -Marin Sorescu-Atavism
                      

Whatever it is you are feeling is a perfect reflection of what is in the process of becoming.

Alfabet

Sunt litere bune si rele.Optimiste,pesimiste,slabe,puternice,hotarate sau mai putin hotarate,expresive sau nu.Ele iubesc sau urasc.

C l-a iubit mult pe G si invers.C era foarte diferit de G, desi stateau la cateva litere distanta.C este o litera calma,calda,dar credula.G era generos,galant dar gelos.Totusi erau fericiti.In timp ,au intervenit alte litere intre ei.T (eama) l-a alungat pe I(ncrederea) dintre C si G. In ajutorul lui I au venit  P(asiunea) si D(orinta),dar E(goismul) nu a stat nici el deoparte.M (ai ramai) a incercat cu I(ubirea) si cu S(peranta) sa-i convinga pe G(ata) si D(eloc) prin I(ertare).Dar erau prea hotarati. L(acrimile) si R(egretul) au aparut prea tarziu.Nu au mai putut face nimic pentru C si G.Un A(asta e) a tras cortina.

Au mai incercat si alte litere.

B (unatatea) l-a iubit mult pe O(rgoliul),dar O a parasit-o pentru S(iguranta).F (rica) a fost singura pana l-a intalnit pe I(mi pasa).Dupa un timp insa, I s-a intors la E(goism).
Parasit,O (rgoliul) a stat mereu in calea lui F (ericirea).F tinea mult la O,dar lucrurile intre ei nu mergeau prea bine.L-a parasit.O si cu R(autatea) l-au impins pe F (ericirea) in bratele lui S (per).
M (ereu) l-a iubit intotdeauna pe vecinul sau N(iciodata).Sunt foarte diferiti si totusi N este chiar o parte din M.Se iubeau,dar le era greu impreuna.Au renuntat la ce aveau intr-o zi.M nu a avut curaj sa lupte,sa mai incerce,sa creada in continuare.Ea nu era o litera hotarata ca D sau o luptatoare ca C-urile.N era influentabil ca A-urile.Au ales calea usoara.M a incercat cu A-uri nehotarate, cu E-uri visatoare,cu L-uri imature,cu Z-uri parasite .A incercat si N.Au renuntat intr-o zi.
Totusi, intre M si N va ramane mereu un P (poate).


Concluzie?Unele litere nu merita iubite.

De ce nu?

Te iubesc si nu ma intreba de ce pentru ce si pana cand.Te iubesc pentru ca nu vreau sa aleg calea usoara si sa te uit. Pentru ca merit.Si pentru ca nu stiu cum e si vreau sa aflu.Si pentru ca vreau sa te gasesc undeva in lumea asta goala si totusi plina de oameni.Vreau sa simt cu sufletul rasuflarea ta sufocandu-mi ratiunea.Vreau sa ma zbat de durere,sa-mi izbesc sufletul de toti peretii corpului.Vreau sa iubesc,vreau sa sufar si sa plang atat de tare,atat de profund, incat sa simt ca ma scurg de durere.Sa-mi plesneasca pieptul de durere si iubire in acelasi timp.Te provoc sa ma gasesti oriunde,oricand si sa-mi smulgi gandurile,visele,sperantele.Te provoc sa-mi zdruncini orizontul si sa-mi sfarteci interiorul.Si totul la superlativ!Te provoc sa fii tu primul care imi marcheaza viata,sufletul,gandul.Si vreau totul, nu ma multumesc cu resturi.Hraneste in mine speranta si ia-o inapoi in cel mai crud mod omenesc.Si nu doar atat.Vreau sa-mi iei tot, principiile,mandria,respectul de sine.Fa treaba pana la capat.Rupe-ma de realitate,de oameni,si creeaza o lume doar pentru noi,si lasa-ma acolo singura,parasita. Musca-mi sufletul si sterge-mi zambetul.Ia-mi puterea de a vedea lumina din orice tunel,speranta,credinta,siguranta ca maine va fi o zi mai buna.Ia-mi totul si lasa-ma cu nimic,lasa-ma un nimeni.Te provoc sa faci ceea ce alti nu au fost capabili: FA-MA SA TE IUBESC!Sa te iubesc asa tare incat sa simt ca sufletul imi iese pe gura,ca trupul meu nu e indeajuns de incapator pentru atata sentiment.
Te provoc sa rupi bucati de mine si sa ma lovesti cu ele, sa ma proiectezi pe cel mai inalt piedestal,cel mai sacru si sa ma lepezi fulgerator si inopinant la cealalta extremitate.Fractureaza-mi inima,scuipa-mi cuvinte grele in fata,cioparteste-ma de vise.Si cand ma vei vedea disperata la picioarele sufletului tau,fii barbat si indrazneste sa nu simti mila pentru lacrimile mele.Si nu te opri: dezgoleste-ma de toate sperantele,amuza-te de epava in care m-ai transformat.Fa-ma sa-mi inghit vanitatea,alunga-mi superioritatea cu care indraznesc sa privesc cerul. Amageste-ma,minte-ma iar, pentru a ma azvarli de la o distanta si mai mare iar la pamant.Nimiceste-ma sufleteste si trupeste!Nu lasa treaba neterminata: umileste-ma,injoseste-ma,uraste-ma,si te rog fa-o lent ca vreau sa ma bucur de tot.

Postare nefinalizata

Draga X,


Iti multumesc!Da,da pentru tot: pentru ca m-ai iubit,m-ai iubit,m-ai iubit.Si pentru ca inca o mai faci.Si sa imi cer scuze ca te-am dezamagit,doar stii cat urasc sa dezamagesc oamenii.Imi pare rau ca nu am ramas aceeasi fata cuminte asa cum am promis.Dar tu ma iubesti si asa.Iarta-ma ca inca ma mai visezi si ca atunci cand pui capul pe perna ta,imi ai chipul intiparit pe pleoape.Ca nu te-am lasat sa ma cunosti cu adevarat,ca te-am lasat sa ma cunosti doar intr-atat incat sa ma iubesti.Si mult.Si continui sa o faci.Ca am promis atat de multe si nu mi-am tinut cuvantul.Nu stiu daca sunt rea sau buna.Egoista sau altruista.Nu stiu daca nu vreau sa te ranesc sau ma simt bine in ipostaza de a fi iubita.Aceste intrebari imi dilata interiorul si nu am niciun raspuns pentru ele.Imi amintesc tot,nu am uitat nimic,nici certurile,nici momentele frumoase,clipele in care purtam discutii inimaginabil de lungi,cand fugeam la propriu de tine,cand ma duceam in club pe furis,cand beam vodka pe ascuns,desi stiam ca tie nu iti place,cand i-am sunat pe ai tai la 3 dimineata sa le tin predici..Imi amintesc cum imi cuprindeai fata in palme si ma numeai copil.Nu cred ca ai preconizat ca si copiii pot rani.Si stiu ca acum zambesti.Iti multumesc pentru ca mi-ai umplut copilaria cu niste amintiri imposibil de uitat,ca am crescut impreuna,suflet langa suflet.Ca ti-ai lasat familia la o parte si ca mi-ai aratat si nu o data,ca sunt cea mai importanta.Ca mi-ai lasat sa plec cand mi-am dorit asta,desi ti-am rupt sufletul in mii de bucatele,si ai ramas  tot acolo,cu aceeasi speranta,si tot cu mine in suflet..
Iti multumesc ca ma iubesti si ca ai fost mereu langa mine,desi nu merit,si mai stiu ca altcineva nu o sa ma mai iubeasca niciodata asa intens cum o faci tu.Si eu,si eu te iubesc intr-un fel ciudat,dar cred ca o fac.

Fat-Frumos al meu

In ultimul timp am fost adesea intrebata care este idealul meu de barbat,cam ce-mi doresc eu de la reprezentantii sexului opus.Caraghios, niciodata nu m-am gandit la asta,nu-mi place sa-mi creez idealuri .Dar totusi cred ca ar suna cam asa:

Un el simplu si in acelasi timp complicat.Un tip inalt, inalt spre foarte inalt, neaparat brunet, bine facut dar nu foarte musculos,ochi negri sau caprui,figura dragalasa si indiscutabil un zambet superb.Trebuie sa fie glumet si sa priceapa glumele inteligente.Ar mai trebui sa fie intr-o mare masura inteligent,mai inteligent decat mine,mai matur si hotarat.Clar,un barbat nehotarat nu este inca barbat.Preferabil sa nu aiba frati.Sa aiba un aer impunator si sa-si striveasca rivalii prin vorbe.Trebuie sa joace fotbal macar ocazional,nu se accepta niciun fel de compromis in situatia asta.Un barbat care nu joaca fotbal,si acum probabil o sa se atace multi,NU ESTE BARBAT!Trebuie sa adopte un stil vestimentar simplu,sa spunem ca nu ma omor dupa extravagante.Da,le apreciez,dar sigur nu vreau sa merg la brat cu una pe strada.Sa fie profund in tot ceea ce face,spune,gandeste.Sa vorbeasca mult si sa fie direct si sincer.Trebuie sa aiba o privire patrunzatoare ce denota putere.Sa nu-si arate slabiciunile lumii,numai mie.Trebuie sa fie discret si indeajuns de inteligent pentru a-si recunoaste greselile.Perfectul meu trebuie sa ma inteleaga,sa ma asculte si sa se comporte ca si cand as fi cea mai frumoasa,cea mai desteapta,cea mai minunata persoana din intreg universul,indiferent ca este adevarat sau nu.Sa ma iubeasca,sa fie mandru ca sunt a lui, sa fie mereu sigur pe el si sa nu dea inapoi in nicio situatie.Sa aiba cunostiinte din multe domenii si sa fie pasionat de depasirea conditiei sale.Cand dormim sa ma tina in brate si sa-mi mangaie capul, sa NU se culce inaintea mea pe partea lui de pat si culmea,sa-mi mai ia si patura.Ar mai trebui sa fie ingrijit,de fapt foarte ingrijit pentru ca ochiului meu de fecioara nu-i scapa nimic.Sa fie tandru,fara a-si pierde din masculinitate,sa fie protector,dar nu foarte gelos.Nu-mi plac scenele de gelozie,desi le creez de multe ori, probabil din cauza lipsei de ocupatie.Repet trebuie sa fie INTELEGETOORRR!Puternic..da,da, trebuie sa fie foarte puternic.Trebuie sa ma domine fara a-mi sublima independenta de care sunt absolut dependenta.Sa aiba mult bun simt si sa-si respecte familia.A, si familia lui trebuie sa fie absolut minunata, ai lui sa ma adore.Asta conteaza 50%.Ar mai trebui sa fie bun si milos, sa iubeasca copiii si animalele.Perseverent si sa nu se multumeasca cu putin.Sa vrea tot,asa cum vreau si eu sau chiar mai tare.Sa fie cu picioarele pe pamant si nu un visator.Sa fie aparent inaccesibil, sa pot savura pe indelete descoperirea adevaratului EL.Sa ma sustina si sa ma faca sa ma simt inteleasa si ocrotita.Sa nu fie foarte rabdator,ma scot din sarite oamenii cu o nesfarsita rabdare!Sa fie imprevizibil si totusi sa-mi ofere stabilitate.Sa nu-mi faca mereu pe plac desi ma supar.Romantic,dar sa nu fie adeptul scenelor patetice si lacrimogene.Sa-i placa distractia,sa fie in centrul atentiei in cercul de prieteni.Sa fie foarte ambitios,sa aiba multe planuri si siguranta ca le va duce la capat pe toate.Sa fie galant si mai presus de orice sa ma respecte ca pe o egala.Sa creada in mine,sa-mi observe potentialul si sa ma indrume cu o afectiune protectiva,nu prin critica,spre autodepasire.Sa aiba curajul sa ma caute chiar daca eu i-am zis sa nu o faca.Sa aiba siguranta ca il iubesc,chiar daca eu nu i-am spus.Si niciodata,dar niciodata sa nu aiba taria sa ma uite.
Cred ca asta este Fat-Frumos al meu.

Trist,dar recitind postul observ ca multi nu au fost nici pe departe de ceea ce imi doresc eu cu adevarat.

Fara rost.

Oamenii,fiinte complexe ce se lasa amagiti de iluzii.Renunta la ceea ce au nevoie,la ceea ce isi doresc pentru cautarea unui miraj,altui ideal ce le pare mai convenabil. Isi inlatura semenii din setea de mai mult,si se trezesc intr-un prea tarziu ceas regretand ca au renuntat la ceea ce aveau,simtind urmele grele ale remuscarii si constientizand ca poate,aveau totul si l-au aruncat pentru nimic.Tot ce altii din iubire au construit in timp cu grija,cu efort,cu dedicatie , ei distrug.Nu se gandesc ca doare,nu se gandesc la sacrificiul celuilalt.Calca-n picioare fara sa le pese rostind cuvinte negandite, lipsite de sens,menite doar sa raneasca..Indeparteaza oamenii ce ii iubesc,dar apoi ajung in locul despartirii sperand ca acel cineva, ce atunci nu parea indispensabil,sa fie tot acolo asteptand.Dar nu mai e..
Demne de compasiune in aceste momente,saracele fiinte reduse, sunt nalucite,cautand urmele acelui cineva.E tarziu acum pentru pareri de rau..

Zile de februarie.

Sunt zile in care...Ma simt nimic.
Zile cand..Cuvintele mele nu ating suflete.Iar strigatul meu nu e auzit.
Zile..ce trec greu si degeaba..
Si inima..pai inima mea doare.
Si mai sunt si zile in care lacrimile-au obosit sa tot curga.Cand nu pot sa-mi ridic sufletul ingenunchiat in fata durerii.Cand orele,minutele,secundele trec greu si sunt prinsa intre ganduri turbate de amaraciune. Cand corpul nu e mai mult decat un lagar al sufletului, un zid ce-l desparte de liniste,de eliberare.Cand imi intind bratele in cautarea oricarei mici surse de afectiune si oamenii trec..Nepasatori pe langa sentimentele mele..Noptile sunt tot mai lungi si tot mai reci, mai dureroase, mai infricosatoare, bantuite de un aer greu ce-l simt uscandu-mi lacrimile inca nescurse.E o lume in care nu mai cred si care ma alunga cat mai departe.Trecutul si viitorul  ma lovesc,iar eu raman speriata aici, intr-un prezent fara vreo cale de iesire,fara urma de speranta, iar intunericul imi  ascunde toate motivele pentru care altadata am luptat.Aud cum se sfarama bucati de suflet si pot simti ramasitele trupului meu de mult obosit cerand indurare.Ochii odata zambitori sunt acum doar firimituri de chin si vor sa se inchida in fata a tot ce au fost fortati sa urmareasca fara a judeca sau a protesta. E o batalie crancena in interiorul meu.
Si nu-mi mai simt ingerul atingandu-mi umarul si fara el nu am curaj sa ma trezesc din acest cosmar.Acum, indraznesc sa gandesc ca si el m-a parasit.Poate sufletul meu bolnav nu merita mai mult de atat.Sau poate ca aici,in lumea voastra nu e locul meu.
Sunt zile apasatoare si am obosit...