-M-ai mai iubi si peste multi ani, cand timpul imi va cresta pe frunte linii adanci si dese ?
-Te voi iubi atata timp cat in piept inca-mi va bate o inima.

Oriunde ar pleca oamenii,pe lumea asta sau pe cealalta, vor continua sa existe mereu in amintirea noastra.

Si uneori e greu sa spui lucrurilor pe nume, sa intorci spatele celui care te-a parasit, sa pleci atunci cand nu-ti mai pasa, sa lasi oamenii sa iasa din viata ta fara sa stii daca se vor mai intoarce sau nu,  sa faci intotdeauna ce e corect.E greu sa atingi o stea daca nu stii sa zbori. Nu a fost niciodata usor sa frangi un suflet, sa renunti la un vis,sa pierzi un om.
Orice ''de ce'' are pentru ca''-ul lui, fie ca il cunoastem sau nu..


Si cel mai trist e ca uitam sa fim oameni cateodata,dar oameni in adevaratul sens al cuvantului, ghidati de idei si principii etice, care nu se lasa dominati de instinctul rasunator de animale cu care am fost inzestrati. 

Nu azi

Parca uneori privesti lung si construiesti o intreaga bariera de cuvinte cu rostul de a te scuza ,de a motiva, de a scapa de vina care se zbate intre creier si suflet.Nu stii cu care sa incepi, toate par marunte si tot incerci sa le alegi pe cele mai potrivite, formulezi fraze care de care mai concludente, ai vrea sa stii cuvintele cele mai cuprinzatoare pentru imi pare rau si  am gresit.Vrei sa te faci auzit, dar ti-e teama ca nimeni nu o sa fie de partea cealalta a cuvintelor.De ceva vreme interiorul tau e neicapator pentru sentimentele astea care te ard,te strang,iti innoada sufletul si totusi nu cauti compasiune,intelegere sau sprijin, iti doresti doar sa te golesti pe dinauntru.

Si iti faci curaj, inchizi ochii, tragi o gura mare de aer si dai drumul pasului hotarat. Pe masura ce te apropii, respiratia iti galopeaza intr-un ritm alert,  distingandu-i liniile chipului parca toata hotararea se piteste intr-un cotlon ascuns al vointei tale si curajul te paraseste inainte de a-i gasi vreo intrebuintare.E ca un truc vechi si prost ce-l stii dintotdeauna dar pe care nu ai puterea de a-l stopa, de a-i anticipa deznodamantul desi il stii pe dinafara.Privirea ti-e doborata crunt de frica, creierul iti genereaza instant poate zeci de motive care sa-ti ucida foamea de a da drumul cuvintelor nevorbite,a gandurilor ce vroiai sa le impartasesti si nu ai stiut cum . Pasii ce se doreau impunatori se opresc subit,ocolind tematori ochii mari si caprui sub care se fastaceau nu demult tremurande.  O voce stinsa se aude in surdina :"Si maine ai o sansa."





Poate tu, poate eu, poate fiecare a vrut sa mai adauge ceva la povestile lor.

Imi lipsesti,ce sa fac?

E deja tarziu si gandurile ma poarta inca o data spre aceiasi ochi mari si caprui.Am uitat ca te-am uitat si m-am pierdut prin amanuntele nesemnificative care nu au ca rezultat extirparea ta din mine.
Si acum care mai e diferenta dintre noi doi, daca eu mi-am incalcat promisiunea de a sugruma orice urma de tine?Si cel mai tare regret ca din mine se inalta o speranta difuza in care zambetul tau imi va apartine iarasi in fiecare dimineata,intre aceasi pereti putin decolorati.

Ganduri de dimineata

Crestem, crestem, crestem, iubim ,iubim ,iubim ,plangem ,zambim ,schimbam opinii ,idei ,sentimente ,traim ,ne maturizam ,traim ,iubim ,radem ,ranim ,ne holbam ,iubim ,iubim ,iubim ,repetat ,inmultit ,necontrolat si inconstient.Parcurgem drumuri din cele mai prapastioase in valori de ordinul sclipirii stelelor, iubim,suntem iubiti,suntem alungati,chemati inapoi,regretam,iubim,traim si crestem.Sau invers.

Uitam sa respiram,sau nu putem,si totul cu o viteza salbatica ce ne poarta pana la linia de sosire,unde nu timpul va fi validat,si ceea ce ai devenit pe parcursul acestuia.Timpul accelereaza trairi si sentimente,desfiinteaza suflete de veci in secunde,si nu pare ca s-ar opri in curand.

Timpul trece si nu previne pe nimeni sa i se imbarce alaturi,dar vezi tu,ca timpul asta niciodata nu o sa se mai intoarca tot aici,tot acelasi.Acelasi tu nu o sa mai aiba sansa sa profite de viteza timpului care tocmai ti-a sters tamplele ingrijorate cuprinse de palmele ostenite ce adesea iti inlatura de pe chip parul grizonat.

Si poate ca asta era ultimul timp caruia puteai sa i te alaturi...

De ce nu ai putea sa construiesti un curcubeu din propriul pahar de apa si sa ii urmezi calea spre oriunde ar duce? De ce suntem ancorati aici si realitatea ne loveste chipul inca nedumerit,inca nedezgolit de ale copilariei ate? Si cum ar fi sa te poti trezi intr-o zi sa-ti impachetezi repede intr-un rucsac cateva vise si sa pleci pe drumul pe care vantul te conduce?
 O sa trantesc usa dupa mine si o sa merg pana acolo unde aratam cu degetul,mica fiind,si unde visam sa  ating  soarele si luna .O sa-mi iau toate intrebarile cu mine si o sa merg pana acolo unde le gasesc raspunsuri.

Verdict : PORCI

Barbatii sunt niste exemplare insensibile,lamentabile si imperceptibile.Se plang ca nu ne inteleg,dar nici nu incearca sa o faca.Prefera sa stea in fata televizorului privind un meci stupid decat sa ne asculte.Uita datele importante, nu li se pare ca mama ta este o doamna foarte draguta si pe deasupra se poarta urat si cu pisica ta. Toate astea plus o doza mare de orgoliu masculin te fac sa te gandesti de o mie de ori inainte de a mai intra intr-o relatie. Unde sunt barbatii de altadata atenti si galanti, cei ce deschideau usile femeilor,  si le sarutau mainile?

Nu am raspuns pentru intrebarea asta.Cert este ca nu mai sunt.Fetelor nu-i mai asteptati ca o sa va apuce pensia! Bunica avea mereu o vorba:" Ne descurcam cu ce avem.".Asta cred ca e solutia si in cazul fetelor care nu au de gand sa isi schimbe orientarea sexuala.

Deci,iata ce avem pana acum: barbatii sunt niste porci insensibili,incapabili de implicare emotionala. Bun,dar totul este doar o aparenta si aici intervine munca de "fata mare" pe care noi trebuie sa o exercitam asupra nenorocitilor. Dar pana si cei mai netrebnic porc ar fi prezentabil cu papion.Aici noi sa le demonstram in orice fel ca femeia sta in centrul creatiei universale,ca femeia este indispensabila unuia de-al lor. Barbatii trebuie chinuiti si parasiti,iar daca se intorc implorand iertare,vei stii ca ai facut treaba buna. Barbatul nu trebuie sa stie niciodata ce idei nesabunite se afla in capul unei femei,desi, sunt sigura ca daca ar afla nu s-ar descurca cu atata informatie. Barbatii nu merita sentimente investite in ei, nu merita adevarul si nici macar recunostiinta.

Daca eu, ca viitoare femeie, nu am parte de recunostiinta din partea lor,de ce am oferi-o fara un transfer cinstit?
Femeile muncesc,femeile nasc,femeile au grija de copiii,de casa,de barbat.Si asta fara a avea aprecierea nimanui.Tuturor li se pare normal ca femeile sa fie multifunctionale,in schimb daca un barbat face mai mult de un lucru odata, toata lumea se napusteste cu elogii inepuizabile asupra lui.

Femeile invata sa manuiasca barbatii inca de la achizitionarea primei papusi, spre deosebire de barbati care prefera sa ne numeasca concis "de neinteles" si trec la urmatoarea candidata pentru inima lor. 


Si totusi, ne indragostim nebuneste de aceste exemplare dezgustatoare si nemernice, marsave,nedemne,infame.
DE CE??
 Punem in evidenta doar calitatile lor,si uitam de lipsa lor de recunostiinta cand le privim ochii...ochii aia mari si impunatori,de un negru absolut ne tulbura toate convingerile. Ochii lor..La dracu' cu ochii lor!

Poate asa sunt femeile,sa caute pretutindeni frumosul,ele nestiind ca frumosul din lume sunt doar ele!

A fi barbat inseamna sa te consideri inferior fata de o fiinta in interiorul caruia creste un alt suflet.

Tu cat de om esti?

In esenta toti suntem la fel de oameni. Traversati de sentimente care mai de care mai ciudate, bune sau mai putin bune,avem faze reusite sau naspa, zile in care nu ne pasa, zile in care ne pasa prea tare, cert este ca suntem cam la fel. Unii gandesc mai mult,altii sunt impetuosi, dar cred ca in fiecare dintre noi zace acolo vizibil sau ascuns dupa o serie nelimitata de organe,o bucata buna si frumoasa numita suflet. Si sufletul asta e de multe ori ranit de oameni ca noi, oameni fara nicio putere speciala, si totusi cu puterea cu care ii inzestram noi, si terfelesc poate singurul element veridic din corpurile noastre.Declansam in noi nevoia fiziologica de ceilalti, ne agatam de relatii si implicit de oameni ce nu ne impartasesc aceleasi dorinte.
E greu sa speri mereu la ceva,la un ceva ce parca nu mai vine odata si totusi,noi oamenii,dezvoltam acolo undeva, intre cei doi umeri, o vointa izbitoare de a ne tari pana la destinatia finala.

Treptat am realizat ca tot ce mi-a ramas de la tine sunt o poza si o bricheta aruncate printr-un sertar pe undeva.

Fericirea mea nu are nicio treaba cu tine

O furie nebuna imi incearca azi sufletul si poate ca singura cale de evadare esti tu.Azi te iubesc si imi lipsesti,dragul meu.
Sau cel putin cred ca o fac.Azi imi doresc sa te am in fata-mi,sa-ti pot privi indelung si insistent chipul, sa-ti mangai cu generozitate pometii proeminenti si infantili.Nu te-as lasa sa spui nimic,as crede orice cuvant,ce rost ar avea efortul?Ti-as sugruma cuvintele prin saruturi apasate si repetate si as avea grija sa nu clipesc deloc,sa-ti mai pot privi odata ochii ce au fost altadata atat de rai cu mine.Mi-as incolaci bratele in jurul gatului tau si te-as strange atat de tare in brate incat sa-ti simt carnea imprimandu-se pe a mea.Ti-as striga ca mi-ai lipsit tot timpul asta,ca m-am gandit la tine chiar si atunci cand credeam ca nu o fac.Ti-as impartasi cele mai ascunse ganduri ce m-au bantuit in tot timpul asta,toate visele ce mi le-ai precedat,ti-as marturisi zambind ca ai fost mereu o parte din viata mea.
Si dupa ce sufletu-mi va fi impacat si indestulat de tine,mi-as dezlega incet bratele de pe corpul tau rece,mi-as sterge ager si apasat buzele manjite de falsitate si perfidie.M-as indeparta cativa pasi si ti-as striga in fata cele mai urate cuvinte si cele mai grele.Ti-as rade in fata, asa cum poate ai facut-o si tu.Ti-as scoate ochii si inima,pentru a fi fairplay.Ti-as terfeli sufletul si zambetul cu entuziasm si te-as plesni cu toate clipele frumoase si toate amintirile placute,as lua toate cuvintele mieroase in care eu am crezut si ti le-as baga inapoi pe gat.Ti-as intoarce spatele si nu ti-as mai acorda nici macar o privire toata viata,cuvintele mele nu-ti vor mai fi niciodata adresate tie,gandurile mele nu vor mai zbura niciodata catre tine.Si totul pentru ca ai putut sa ma lasi sa plec atunci cand sufletul imi era redus la jumatate.
Si totusi nu cred ca as fi mai fericita.

La multi ani noua dar separat!

De cate ori am vrut sa-ti spun mai stai..
Tot de atatea ori mi-as fi dorit sa sterg acel ramas bun dintre noi.

Au fost multi de ieri intre noi.Cam cati ar incapea in 2 ani si ceva.Adu-ti aminte cand iti spuneam ca ce e facut sa tina,tine. Si poate ca noi nu eram proiectati sa rezistam.Dar oare in ce clipa ne-am dat drumul la maini si am parasit drumul batatorit de sentimente comune?Clipa cand privirile noastre au indraznit sa perceapa dincolo de ochii celuilalt?Care e clipa in care a inceput sfarsitul?Cum am putut sa uitam tot ce ne-a legat si sa ne lepadam de tot ce am construit impreuna?Exista vreun vinovat?Si daca da,unde il gasim?Poate ca lacrimile-au spalat trecutul de sentimente si au lasat doar urme de regret.As vrea sa stiu oare unde ne-am pierdut,unde am uitat de iubirea noastra si am imbratisat ratiunea.Noi s-a transformat iar in strainii tu si eu,iar strainii nu-si simt bataile sufletului sau caldura respiratiei,nu fac schimb de suflete si daca ar face,probabil nu ar fi unul corect.Noi,strainii ce am fost si vom redeveni, am fost cinstiti :am schimbat suflet pe suflet,iubire pe dragoste,idealuri pe sperante. Azi,dupa exact 3 ani, eu iti returnez partea ta de suflet si restul si imi iau ce-mi apartine inapoi.

Numai daca...

Poate te gandesti cateodata la mine.Poate din curiozitate te intrebi uneori ce fac.


Si atunci as vrea sa stii ca de cand ai plecat am uitat ce inseamna zambet.Ca nu ma mai gandesc la tine decat uneori si imi pare rau pentru asta.Ca uneori ma trezesc tarziu in noapte si ma simt singura fara tine aici.Ca inca te astept sa impartim acelasi pat.Ca ti-am lasat usa deschisa nopti la rand dar in zadar.Ca am plans mult incercand sa sudez sperantele pe care tu le-ai desirat.Ca vocea ta inca e melodia mea preferata.Si as vrea sa stii,sa stii ca merg mai departe chiar si fara tine.




PS:Ti-ai uitat juma' de suflet acasa cand ai plecat.

Memento

Relatii?Si in ce masura ne definesc ele?

Si de ce se sfarsesc?De unde stim care merita conservata toata viata?

Care este linia unde afectiunea este inlaturata de obisnuinta?

De ce ne copleseste teama de a ramane iar singuri?

Cred ca primavara infloreste in mine tot mai multe curiozitati despre absolut orice, dar raspunsurile intarzie sa apara.Si mie nu-mi place sa astept.Saptamanile trecute cineva imi spunea :"Viata e simpla.".

Initial, am ironizat teoria,nu sunt genul care sa creada in reguli generale,dimpotriva nutresc in interior o dorinta arzatoare de a combate orice norma sustinuta cu inversunare de altii.Imi place sa-mi stabilesc propriile principii. Dupa ce am rumegat la aceasta insa,am ajuns la concluzia ca este o idee sanatoasa,chiar motivanta intr-o mai mica sau mai mare masura..

Noi facem viata complicata.
NOI ne cufundam in absurditati zilnice,ne implicam in relatii inutile cu oameni neinteresanti.Si nu suntem fericiti.Ne punem o mie de intrebari despre orice,oricine,analizam gesturi,situatii,idei,iar si iar.
Purtam discutii interminabile despre persoane care nu mai fac parte din viata noastra.Le cautam scuze,incercam sa le intelegem si iar ne punem o mie de intrebari despre ce si cum a spus/facut,etc.

Ne complicam singuri  proptindu-ne intr-un trecut,fara sa ne acordam posibilitatatea de a privi inainte,cautand niste raspunsuri care nu ne intereseaza cu adevarat.Viata e simpla si a dracu' de frumoasa chiar cu banalitatea ce-o reprezinta cateodata.Imi place sa cred ca orice,absolut orice are o parte buna si una rea.Poate asta este si greseala mea cea mai frecventa,faptul ca mereu caut in oamenii aparent rai partea buna si vice versa.Si imi mai place sa cred ca destinul nu ramane dator fata de nimeni, ca ofera tuturor sanse egale la fericire si la suferinta.
Nimeni nu te opreste sa fii fericit sau iubit!Totul e in mainile tale,de fapt totul consta in vointa,credinta si perseverenta.Doar tu esti creatorul propriului tau destin,poti alege sa fii fericit sau nu. Timpul nu va schimba nimic,nu va sterge durerea ce-ti umbreste zambetul.Nu timpul este solutia problemelor,ci ceea ce faci cu timpul.
Desigur, este mai usor sa lasam timpul sa ne tarasca in urmele lui si sa credem ca toata lumea e rea,sau toti barbatii sunt niste porci,sau ca nu am primit ce ne doream pentru ca nu meritam.Este usor sa alegi calea usoara.E usor sa te desparti de oameni doar pentru ca nu mai merge,sa-ti ascunzi sentimentele in buzunarul de la spate si sa treci mai departe.E mai usor sa incetezi sa mai crezi in tine atunci cand ai avut un esec.E mai usor sa nu lupti.Dar eu nu sunt facuta pentru calea usoara.Nici pentru calea de mijloc daca exista asa ceva.Eu vreau sa lupt pentru orice vreau,chiar daca infrangerile vor fi zdrobitoare.Cred ca atitudinea asta + o mica doza de dramatism mi-a incurcat de multe ori planurile.Dar nu pot sa scap de ea,si de fapt nici nu-mi doresc.Imi plac oamenii transanti,definitivi:ori sunt fericiti ori nu,ori iubesc ori urasc.Pentru mine nu e acceptata nicio cale de mijloc,si ador trecerea de la o polaritate la alta,de la afectiune la dusmanie,de la cuvinte dulci la scandaluri cutremuratoare.
De ce nu ar fi viata simpla?Cred ca odata ce ne facem curaj sa acceptam niste adevaruri general valabile totul devine mult mai clar:

1.Singura certitudine din viata ta esti tu. 
2.Nimeni si nimic nu este de neinlocuit niciodata. Oamenii vin si pleaca din viata ta si tu,tu trebuie sa-i lasi sa plece,asa cum probabil si tu pleci din viata altora. Viata nu va sta in loc pentru ca tu sa-l astepti pe omul dorit.
3.Totul este efemer.Atat bucuria,cat si tristetea.Sentimentele si lacrimile.E un cerc vicios,iar tu trebuie sa te plasezi in centrul acestuia.Bucura-te de fiecare zi,fiecare ora,fiecare clipa.Ai realizat ca exact momentul asta nu va mai exista fi niciodata?Te-ai gandit cat timp ai pierdut inutil mistuit/a intr-un colt amar de suflet?Vezi ca e simplu?Acorda trecutului o importanta minima amintirilor si maxima experientelor.
4.Crede in tine si in ziua de maine.
Probabil ca va intrebati de unde atata convingere in cuvintele mele..Dar voi,de unde stii ca si maine din acelasi orizont va aparea un soare?

Sper sa nu uit niciodata.