Femeia care te iubeste este aceea de care ti-ai dori in unele momente sa scapi.Femeia pe care o iubesti iti va reaminti constant cat de prost ai fost ca ai lasat-o pe prima sa plece.

Sunt construita sa fiu o prioritate in viata celui de langa mine si nu am de gand sa schimb asta.

EU.

Nu mai visez la perfectiune de mult timp.Sunt complicata,dificila si greu de inteles.Sunt eu,in singurul fel in care pot fi si am dreptul sa fiu asa cum sunt.Timpul e scurt si nu-mi fagaduieste sa fiu altceva decat sunt.Un suflet de copil inchis intr-un corp de om mare ce se opune vehement maturizarii.

Sunt eu asa cum imi doresc in fiecare zi,construiesc mereu cu mintea noi lumi.Lumi in care rareori decorul se aseamana,insa ceea ce ramane intotdeauna neschimbat sunt eu.Dar mereu alte vise,alte ganduri,alti oameni..

Ma aflu intr-o permanenta cautare de brate dornice sa ma imbratiseze si cateodata ma plictisesc de mine insami.Atunci cand se intampla asta, imi disec mintea si-mi intorc personalitatea pe dos.Si totusi, sunt aceeasi eu.

Sunt eu, care imi traiesc poate mult prea tarziu copilaria,sunt un val de imperfectiuni ce se dorea pana nu demult perfect.

Si daca toti pleaca?

Tu, cel care citesti acum aceste randuri, stii ce e in sufletul persoanei de langa tine?

Te-ai gandit ca poate chiar in momentul asta persoana aia are sufletul zdrobit si o mie de ganduri negre?

Poate simte ca si mine ca pe restul ii doare undeva de ea si ca nimeni nu o intreaba nici fugitiv cum rezista cand sunt atatea care o apasa si o trag in jos.Poate ea nu e genul de persoana care sa se lamenteze si incearca sa mearga inainte cum s-o putea.Poate asa sunt si eu, dar asta nu inseamna ca nu doare cand altii trec atat de usor pe langa ceea ce ma doare.Lacrimile nu reprezinta doar apa aia ce mi se scurge uneori din ochi,ci ceea ce unii incearca sa astupe in fiecare zi.

Si daca toti pleaca, nu-i poti tine tu in loc.

Suflet stors

Oamenii sunt complicati.Relatiile dintre ei sunt si mai dificile.

Priviti din perspectiva relatiilor,oamenii se impart in doua categorii: cei care pleaca si trantesc usi in urma lor si cei care asteapta in spatele usii ca ceilalti sa le deschida iar.Sunt oameni care redeschid aceeasi usa si oameni care mor de nerabdare sa o faca, si totusi nu o fac.Oameni care vin si pleaca si oameni care stau in loc.Sunt oameni ca mine,ca tine,si ca ei.Unici si la fel in acelasi timp.

Nu m-am suparat cand mi s-au inchis usi in fata sau pur si simplu nu mi s-au deschis.Am stiut ca usile la care am batut sunt cele prin care mi-era sortit sa intru si am asteptat.

Odata deschisa o usa,totul e predispus schimbarii: sufletul ti-e divizat, faptele ti se raporteaza la altcineva si tot ce traiesti si simti ti se pare ca e unic,particular si individual, cand de fapt toata lumea trece prin acelasi lucru.Nu e usor sa deschizi o usa si cu atat mai mult sa stai de cealalta parte a ei,insa odata deschisa trebuie sa realizam ca altcineva depinde acum de ceea ce simtim,traim sau spunem noi.Ca cineva se bucura cand ii acordam atentie sau ii spunem o vorba buna si se intristeaza cand nu o facem.Ca acum exista cineva caruia ii pasa probabil mai tare decat si-ar dori si noi il ranim cateodata.Ca zambetul cuiva sta in puterea noastra si totusi nu intotdeauna il daruim celui de langa noi.

O vorba cat de mica,un gand necugetat sau o fapta inconstienta poate duce la inchiderea irevocabila a usii pe care voi v-ati chinuit atat sa deschideti.


P.S.: Ar trebui sa renuntam la gradul mare de egoism de care dispunem atunci cand avem o usa deschisa.

In fuga imi las cateva idei sa curga pe randuri.Mi-e atat de bine incat mi-e teama sa ma mai bucur de ceea ce am.