Imi doresc sa fiu eu cea care iti va spune candva :"Te astept acasa.".

Tu mai stii cine esti?

M-am plictisit de mine..

Imi dau seama ca nu o sa invat niciodata ca oamenii sunt asa cum sunt si nu cum mi-as dori eu.Relatiile dintre ei sunt mai mult decat tinutul de mana si saruturile din statia de autobuz.Depasesc barierele "acum" si "aici" si plutesc deasupra timpului atata timp cat cele 2 parti permit asta.

Am un crez idilic despre ceea ce ar putea insemna dragostea, si nu are nicio legatura cu ceea ce vad zilnic in jur.Dragoste e atunci cand altcineva iti poate simti sentimentele si cand nu isi imagineaza o noua zi fara tine,ea nu e pentru azi,pana maine sau pe vecie;ea dureaza atata timp cat in inima iti incape atata sentiment.

Uit cine sunt cateodata in galopul zilnic in care traiesc,iar lacrimile mi se innoada in barbie atunci.

Si atunci cand uit cine sunt, scriu.

Scriu pentru ca atunci cand sunt ranita,dezamagita sau trista,simt ca literele ma imbratiseaza si se intrec in cuvinte de incurajare.Si mai scriu pentru ca las pe randuri mare parte din suspinul meu.

Scurt moment de autocompatimire

Am un spirit inocent imbracat in haine de oameni mari.Am multe temeri si ma agat mereu de oamenii din jur.Inca nu am invatat cum sa opresti sufletul cand doare.Sunt dezamagita cand cei care ar trebui sa-mi fie alaturi decid sa se indeparteze in momente ca astea.

Pe bune ca as avea nevoie de o imbratisare in momentul asta.