Nu mai visez la perfectiune de mult timp.Sunt complicata,dificila si greu de inteles.Sunt eu,in singurul fel in care pot fi si am dreptul sa fiu asa cum sunt.Timpul e scurt si nu-mi fagaduieste sa fiu altceva decat sunt.Un suflet de copil inchis intr-un corp de om mare ce se opune vehement maturizarii.
Sunt eu asa cum imi doresc in fiecare zi,construiesc mereu cu mintea noi lumi.Lumi in care rareori decorul se aseamana,insa ceea ce ramane intotdeauna neschimbat sunt eu.Dar mereu alte vise,alte ganduri,alti oameni..
Ma aflu intr-o permanenta cautare de brate dornice sa ma imbratiseze si cateodata ma plictisesc de mine insami.Atunci cand se intampla asta, imi disec mintea si-mi intorc personalitatea pe dos.Si totusi, sunt aceeasi eu.
Sunt eu, care imi traiesc poate mult prea tarziu copilaria,sunt un val de imperfectiuni ce se dorea pana nu demult perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu