Oamenii sunt complicati.Relatiile dintre ei sunt si mai dificile.
Priviti din perspectiva relatiilor,oamenii se impart in doua categorii: cei care pleaca si trantesc usi in urma lor si cei care asteapta in spatele usii ca ceilalti sa le deschida iar.Sunt oameni care redeschid aceeasi usa si oameni care mor de nerabdare sa o faca, si totusi nu o fac.Oameni care vin si pleaca si oameni care stau in loc.Sunt oameni ca mine,ca tine,si ca ei.Unici si la fel in acelasi timp.
Nu m-am suparat cand mi s-au inchis usi in fata sau pur si simplu nu mi s-au deschis.Am stiut ca usile la care am batut sunt cele prin care mi-era sortit sa intru si am asteptat.
Odata deschisa o usa,totul e predispus schimbarii: sufletul ti-e divizat, faptele ti se raporteaza la altcineva si tot ce traiesti si simti ti se pare ca e unic,particular si individual, cand de fapt toata lumea trece prin acelasi lucru.Nu e usor sa deschizi o usa si cu atat mai mult sa stai de cealalta parte a ei,insa odata deschisa trebuie sa realizam ca altcineva depinde acum de ceea ce simtim,traim sau spunem noi.Ca cineva se bucura cand ii acordam atentie sau ii spunem o vorba buna si se intristeaza cand nu o facem.Ca acum exista cineva caruia ii pasa probabil mai tare decat si-ar dori si noi il ranim cateodata.Ca zambetul cuiva sta in puterea noastra si totusi nu intotdeauna il daruim celui de langa noi.
P.S.: Ar trebui sa renuntam la gradul mare de egoism de care dispunem atunci cand avem o usa deschisa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu