Si rutina e buna uneori

Ne dorim cateodata o schimbare in vietile noastre. Ne dam peste cap sa ne reinventam, sa ne schimbam stilul de viata, vestimentatia, chiar si iubirile. Vrem intotdeauna ceva mai bun, ceva mai mult.
Dar daca schimbarea nu aduce nimic bun? Daca vine atat de neasteptat incat iti pocneste viata in cel mai nefast mod?  Atunci nu ti-ai dori ca totul sa revina la linistitoarea si dulcea rutina? Oare nu atunci intelegem, de fapt ca natura umana ne impiedica sa ne multumim cu ce avem? Si ca oameni sunt fiinte nesatule de a avea ceva, orice, numai sa aiba mai multe?

Tu ce mai visezi in ziua de azi?

Imi place sa ma consider inca un copil mare. Pana nu demult, visam la intamplari fantastice si aventuri extraordinare, fiinte mitice si desprinse din desenele animate.

De la un timp insa, imaginatia imi joaca cel mai prost truc, caci s-a ascuns si nu pot in niciun chip sa-i dau de urma. Oare imaginatia dispare odata cu maturizarea, cu cresterea numerelor la sutien si inlocuirea vesnicilor tenesi zdrendarosi cu pantofii cu toc?

Sau poate e doar extenuata si a decis sa isi ia vacanta? La urma urmei, am folosit-o intens de cand ne cunoastem noi, de ani buni si cred ca merita o pauza. Totusi, daca ma asculta acum, as vrea sa stie ca ii duc dorul mult si  ca mi-e foarte greu fara ea.

Pentru ca a trecut ceva timp

Ati observat vreodata ca ochii tradeaza intotdeauna sufletul?

Mari, bulbucati sau alungiti, ochii sunt intotdeauna calea cea mai sigura de a patrunde in interiorul unui om, in emotiile si trairile lui, mai noi sau mai vechi. Acorda-ti un timp si uita-te in ochii unui batran sa vezi cate povesti uluitoare ascunde, povesti pe care, cel mai probabil, el nici nu si le mai aminteste.

Uita-te in ochii unui copil sa vezi cat de mari si insetati de cunoastere sunt, cata naivitate si prospetime poate incapea dincolo de ei.


Disponibili pe diverse culori si marimi, ochii sunt partea corpului nostru ce ramane constanta intreaga viata. Poate sunt singurul lucru despre care stim in mod cert sa ne raman, odata cu sufletul, caci oamenii se schimba, pot pleca , iar despre bunuri materiale nici nu putem discuta.

Ochii sunt acel seif al emotiilor noastre la care toata lumea are acces. Ochii nu au invatat sa minta sau sa disimuleze tristetea si dezamagirea.  Din fericire sau din pacate, nu mai avem timp sa ne privim in ochi unii pe altii. Acum oamenii au facebook, twitter si alte retele sociale prin se cunosc.

Nu mai avem timp sa ne uitam in proprii nostri ochi si sa aruncam amintirile sau sentimentele uzate dinauntrul nostru, cum sa avem timp si pentru altii?