Imi place sa ma consider inca un copil mare. Pana nu demult, visam la intamplari fantastice si aventuri extraordinare, fiinte mitice si desprinse din desenele animate.
De la un timp insa, imaginatia imi joaca cel mai prost truc, caci s-a ascuns si nu pot in niciun chip sa-i dau de urma. Oare imaginatia dispare odata cu maturizarea, cu cresterea numerelor la sutien si inlocuirea vesnicilor tenesi zdrendarosi cu pantofii cu toc?
Sau poate e doar extenuata si a decis sa isi ia vacanta? La urma urmei, am folosit-o intens de cand ne cunoastem noi, de ani buni si cred ca merita o pauza. Totusi, daca ma asculta acum, as vrea sa stie ca ii duc dorul mult si ca mi-e foarte greu fara ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu