:(

Cu totii am simtit macar o data sentimentul acela de daruire completa, de fericire absoluta, de o naivitate halucinanta, pentru ca mai apoi sa simtim mutilarea sufleteasca, tristetea, lacrimile...Da?Atunci o sa ma intelegi..Spunea cineva mult mai destept decat noi ceilalti: "Iubirea inseamna sa daruiesti  totul fara sa astepti nimic in schimb.Nici macar iubirea." si gandindu-ma la spusele lui am realizat ca are dreptate. Bucuria de a tine in brate persoana respectiva, de a sta langa ea numai pentru a-i alina somnul, asa cum faceam odata si eu, acea bucurie te tine in viata, acea bucurie te face sa te trezesti zambind in fiecare dimineata , iti da sentimentul ca lumea e a ta.Candva, am simtit si eu aceste frumoase sentimente, ce-mi provoaca acum un simplu zambet incordat..Era el..THE ONE! Din prima clipa  in care l-am vazut inima mi-a zburdat intr-un ritm alert.El m-a format, el m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt, el mi-a facut inima sa bata intaia oara, el, si nimeni nu ar putea sa mai faca asta o data ... Era baiatul ce l-am asteptat mereu dar, cum in toate povestile frumoase exista un DAR, intr-o zi ,pe neasteptate, totul s-a terminat. Nu sufar, nu regret, insa stiu ca va veni o zi in care eu ma voi trezi si voi spune :"Pentru mine abia acum s-a terminat!".Pana atunci voi avea grija de iubirea mea si voi pastra parfumul lui  pe corpul meu, pentru ca el e langa mine fara sa vrea, fara sa stie, el e acolo unde nu poate nimeni sa-l vada, sa mi-l ia,nici macar eu, nu-l vad, nu-l pot scoate afara.El e in inima mea,de fapt el insusi e inima mea.

Toate iubirile mari se sfarsesc repede, dar iubirea mea a murit in mare....