luni, 8 noiembrie 2010

Emptiness.

A trecut mult timp, din mintea ta s-au sters multe, prea multe, poate tot ce trebuia sa tii minte..Cuvintele astea le stii pe de rost, le stii chiar daca nu le-am rostit niciodata cu voce tare .Ai vazut in ochii mei tot ce vroiam sa-ti zic..Cuvintele ma sufocau, imi treceau zeci de idei prin cap, dar plansul ma ineca ,lacrimile curgeau in liniste in siroaie interminabile... Lacrimile nu s-au oprit nici acum, ma gandesc la tine in continuare, nu inteleg...Oare de ce?? Intr-o lume atat de rece, tu erai Dumnezeu-ul meu. 
Ma mint ca lupt in fiecare zi, dar pentru ce? Am pierdut in fata ta de cand am inceput sa te iubesc. Nu vreau sa cedez, desi eu stiu ca am cedat de mult...Inima imi zbiara de durere, si nimeni nu stie sa o auda, incerc totusi sa o sufoc cu fum de tigare, dar nu moare. De ce? Corpul meu tanjeste dupa atingerile tale, privind  in urma vei vedea ca am ramas tot acolo, pe aceeasi plaja. Dar cerul plange acum, am fost 2, acum am ramas doar eu.  Intr-o lume atat de frivola e un pacat sa iubesti cu adevarat.
Mi-e atat de dor de tot ce inseamna noi, tu si eu, tu..


Poate melodia de pe fundal e de vina...
Marea inca plange..
                   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu