Martie.
Inceput de primavara,sperantele si visele zburau din inimile oamenilor. Eu din trecut a prins cateva si le-a adaugat in dosarul sufletului.
Eu din viitor l-a surprins pe Eu din trecut plimbandu-se.Era singur dar nu parea ca il deranjeaza cu ceva.Zambea tuturor si se holba adesea la oameni.Hainele erau alese neglijent,iar incaltamintea era potrivita mai degraba pentru fotbal.
Eu din trecut era un copil in adevaratul sens al cuvantului, mersul nu-i era foarte feminin, parul era ciufulit, iar unghiile roase i se potriveau perfect cu degetele grosolane.Era mereu fericit si nicio forta din univers nu avea puterea sa-i stearga zambetul .Nu avusese niciodata un prieten, dar nici nu simtea nevoia.
Deodata simt ceva ce ma tine in loc...Pamantul a incetat sa se miste cateva clipe doar pentru Eu din trecut.
Eu din viitor privea de departe cu un oarecare interes. Uitase partea asta a vietii sale.
Dar o scanteie ii strabatu inima..
Si-a amintit!
...asa a inceput sfarsitul.Ochii i se umplura de mii de lacrimi.lacrimi uitate..Printre ele ii treceau zeci de secvente ce l-au facut sa sufere pe Eu din viitor.
Speriat,incearca sa se miste,dar nu poate,vrea sa-l avertizeze in vreun fel pe Eu din trecut.Incearca sa strige.....Nu vrea sa il lase sa faca aceeasi greseala pe care a facut-o si el. Degeaba.. Eu din trecut nu-l vede si nu-l aude..
Eu din viitor isi aminteste de tot, un tot ce-l aruncase in cel mai intunecat colt al sufletului, un colt in care nu cauta niciodata. Erau ani in care isi cladise ziduri in jurul acelei intamplari, ziduri de care spera sa nu treaca niciodata aceste amintiri. In zadar...
Ma simt pierduta in timp,un timp unde Eu din trecut si Eu din viitor au murit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu