Inca omul

Vine o vreme in viata fiecarui om cand simte nevoia de a cere mai mult decat ceea ce i-a fost dat.Cand, in spatele ochilor se formeaza rauri de asteptare a unor adevaruri niciodata rostite si cand acel "de ce" are o rezonanta mult mai puternica in pieptul lui.Cand raspunsurile simpliste nu il mai multumesc si cand incearca din rasputeri sa inteleaga,sa afle,sa stie de ce intr-un moment al existentei sale drumul sau a luat o intorsatura neasteptata sau de ce de la inceput i-a fost dat acest drum pe care urma sa calce.Talpile ii sunt ranite, iar sufletul pe care l-a tarat pana aici dupa el e si el obosit.Omul asta nu a vrut sa-si lase sufletul in spate,desi poate ii era mult mai usor fara o alta povara in spate.Dar el a vrut sa ramana om pana la sfarsit,iar oamenii adevarati inca mai au sentimente.Astazi, tot el, povara grea,l-a oprit din drum si l-a facut sa sufere iar.E o decizie grea pentru cel ce inca mai e om: nu-si poate abandona sufletul desi drumul ar fi mult mai scurt si mai facil fara greutatea unui suflet.

Si pe drumul asta lung, "inca omul" s-a legat de altii ca el, care au renuntat insa la un anumit punct.Desi poate aceia l-au ranit in alte dati,cel ce inca mai e om si-a strans palmele in jurul palmelor lor si i-a tras dupa el cand ei renuntasera sa mai inainteze.In locul unde ceilalti au fost odata cazuti, "inca omul" si-a pierdut timp pretios din drumul ce-l avea in fata,sentimente,vise,iluzii,insa ceea ce "inca omul" a adunat intotdeauna dupa ce ceilalti s-au lipsit de ea a fost increderea lui.

"Inca omul" e pe un drum pustiu si astazi a stat iar in loc.Pe drumuri alaturate sunt fiintele lui dragi,insa ei au renuntat la a mai fi oameni de un timp si avanseaza rapid spre destinatia finala.Acum sta in loc si spera sa poata intr-un punct sa lege drumul sau de cel al celor dragi, intinde in van o mana spre cei catre care el ar fi intins nu doar o mana,ci intreaga lui suflare doar pentru a-i ajuta.Ceilalti insa,din neatentie sau poate din lipsa de interes nu-i vad chemarea.Cel ce inca mai e om isi retrage intristat mana si o alatura corpului sau deja slabit;nu e prima data cand mana sa nu-si gaseste corespondent in lumea inconjuratoare si totusi el mai spera.Spera ca intr-o zi cei din jur sa-i vada tristetea din ochi si poate cine stie,sa i-o astupe..