Intr- o lume plina de egoistele euri nu mai e loc de noi.Oamenii nu mai cred unii in altii,iar eu ma simt ca singura proasta optimista care spera ca intr-o zi visele sa-i bata la usa.

Si de asta azi as vrea sa ne oprim intr-o poza, sa lasam orele sa treaca pe deasupra capetelor noastre fara sa ne stearga vreun capitol din povestea noastra.Sa lasam sa treaca si ceea ce am fost ieri, 2 straini ce poate s-au ranit reciproc si sa uitam ca putem redeveni aceiasi intr-un maine atat de apropiat.

Nu stiu cand a inceput totul, cand a trecut primul zambet,prima atingere,primul sarut si nici nu stiu cand o sa se termine.Nu stiu care dintre noi va plange in final si nici cine va pune punct.Nu stiu daca voi regreta ca am fost incoerenta in ganduri sau ma voi multumi cu toate amintirile in 2.