Fara rost.

Oamenii,fiinte complexe ce se lasa amagiti de iluzii.Renunta la ceea ce au nevoie,la ceea ce isi doresc pentru cautarea unui miraj,altui ideal ce le pare mai convenabil. Isi inlatura semenii din setea de mai mult,si se trezesc intr-un prea tarziu ceas regretand ca au renuntat la ceea ce aveau,simtind urmele grele ale remuscarii si constientizand ca poate,aveau totul si l-au aruncat pentru nimic.Tot ce altii din iubire au construit in timp cu grija,cu efort,cu dedicatie , ei distrug.Nu se gandesc ca doare,nu se gandesc la sacrificiul celuilalt.Calca-n picioare fara sa le pese rostind cuvinte negandite, lipsite de sens,menite doar sa raneasca..Indeparteaza oamenii ce ii iubesc,dar apoi ajung in locul despartirii sperand ca acel cineva, ce atunci nu parea indispensabil,sa fie tot acolo asteptand.Dar nu mai e..
Demne de compasiune in aceste momente,saracele fiinte reduse, sunt nalucite,cautand urmele acelui cineva.E tarziu acum pentru pareri de rau..