O furie nebuna imi incearca azi sufletul si poate ca singura cale de evadare esti tu.Azi te iubesc si imi lipsesti,dragul meu.
Sau cel putin cred ca o fac.Azi imi doresc sa te am in fata-mi,sa-ti pot privi indelung si insistent chipul, sa-ti mangai cu generozitate pometii proeminenti si infantili.Nu te-as lasa sa spui nimic,as crede orice cuvant,ce rost ar avea efortul?Ti-as sugruma cuvintele prin saruturi apasate si repetate si as avea grija sa nu clipesc deloc,sa-ti mai pot privi odata ochii ce au fost altadata atat de rai cu mine.Mi-as incolaci bratele in jurul gatului tau si te-as strange atat de tare in brate incat sa-ti simt carnea imprimandu-se pe a mea.Ti-as striga ca mi-ai lipsit tot timpul asta,ca m-am gandit la tine chiar si atunci cand credeam ca nu o fac.Ti-as impartasi cele mai ascunse ganduri ce m-au bantuit in tot timpul asta,toate visele ce mi le-ai precedat,ti-as marturisi zambind ca ai fost mereu o parte din viata mea.
Si dupa ce sufletu-mi va fi impacat si indestulat de tine,mi-as dezlega incet bratele de pe corpul tau rece,mi-as sterge ager si apasat buzele manjite de falsitate si perfidie.M-as indeparta cativa pasi si ti-as striga in fata cele mai urate cuvinte si cele mai grele.Ti-as rade in fata, asa cum poate ai facut-o si tu.Ti-as scoate ochii si inima,pentru a fi fairplay.Ti-as terfeli sufletul si zambetul cu entuziasm si te-as plesni cu toate clipele frumoase si toate amintirile placute,as lua toate cuvintele mieroase in care eu am crezut si ti le-as baga inapoi pe gat.Ti-as intoarce spatele si nu ti-as mai acorda nici macar o privire toata viata,cuvintele mele nu-ti vor mai fi niciodata adresate tie,gandurile mele nu vor mai zbura niciodata catre tine.Si totul pentru ca ai putut sa ma lasi sa plec atunci cand sufletul imi era redus la jumatate.
Si totusi nu cred ca as fi mai fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu