In esenta toti suntem la fel de oameni. Traversati de sentimente care mai de care mai ciudate, bune sau mai putin bune,avem faze reusite sau naspa, zile in care nu ne pasa, zile in care ne pasa prea tare, cert este ca suntem cam la fel. Unii gandesc mai mult,altii sunt impetuosi, dar cred ca in fiecare dintre noi zace acolo vizibil sau ascuns dupa o serie nelimitata de organe,o bucata buna si frumoasa numita suflet. Si sufletul asta e de multe ori ranit de oameni ca noi, oameni fara nicio putere speciala, si totusi cu puterea cu care ii inzestram noi, si terfelesc poate singurul element veridic din corpurile noastre.Declansam in noi nevoia fiziologica de ceilalti, ne agatam de relatii si implicit de oameni ce nu ne impartasesc aceleasi dorinte.
E greu sa speri mereu la ceva,la un ceva ce parca nu mai vine odata si totusi,noi oamenii,dezvoltam acolo undeva, intre cei doi umeri, o vointa izbitoare de a ne tari pana la destinatia finala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu