Memento

Relatii?Si in ce masura ne definesc ele?

Si de ce se sfarsesc?De unde stim care merita conservata toata viata?

Care este linia unde afectiunea este inlaturata de obisnuinta?

De ce ne copleseste teama de a ramane iar singuri?

Cred ca primavara infloreste in mine tot mai multe curiozitati despre absolut orice, dar raspunsurile intarzie sa apara.Si mie nu-mi place sa astept.Saptamanile trecute cineva imi spunea :"Viata e simpla.".

Initial, am ironizat teoria,nu sunt genul care sa creada in reguli generale,dimpotriva nutresc in interior o dorinta arzatoare de a combate orice norma sustinuta cu inversunare de altii.Imi place sa-mi stabilesc propriile principii. Dupa ce am rumegat la aceasta insa,am ajuns la concluzia ca este o idee sanatoasa,chiar motivanta intr-o mai mica sau mai mare masura..

Noi facem viata complicata.
NOI ne cufundam in absurditati zilnice,ne implicam in relatii inutile cu oameni neinteresanti.Si nu suntem fericiti.Ne punem o mie de intrebari despre orice,oricine,analizam gesturi,situatii,idei,iar si iar.
Purtam discutii interminabile despre persoane care nu mai fac parte din viata noastra.Le cautam scuze,incercam sa le intelegem si iar ne punem o mie de intrebari despre ce si cum a spus/facut,etc.

Ne complicam singuri  proptindu-ne intr-un trecut,fara sa ne acordam posibilitatatea de a privi inainte,cautand niste raspunsuri care nu ne intereseaza cu adevarat.Viata e simpla si a dracu' de frumoasa chiar cu banalitatea ce-o reprezinta cateodata.Imi place sa cred ca orice,absolut orice are o parte buna si una rea.Poate asta este si greseala mea cea mai frecventa,faptul ca mereu caut in oamenii aparent rai partea buna si vice versa.Si imi mai place sa cred ca destinul nu ramane dator fata de nimeni, ca ofera tuturor sanse egale la fericire si la suferinta.
Nimeni nu te opreste sa fii fericit sau iubit!Totul e in mainile tale,de fapt totul consta in vointa,credinta si perseverenta.Doar tu esti creatorul propriului tau destin,poti alege sa fii fericit sau nu. Timpul nu va schimba nimic,nu va sterge durerea ce-ti umbreste zambetul.Nu timpul este solutia problemelor,ci ceea ce faci cu timpul.
Desigur, este mai usor sa lasam timpul sa ne tarasca in urmele lui si sa credem ca toata lumea e rea,sau toti barbatii sunt niste porci,sau ca nu am primit ce ne doream pentru ca nu meritam.Este usor sa alegi calea usoara.E usor sa te desparti de oameni doar pentru ca nu mai merge,sa-ti ascunzi sentimentele in buzunarul de la spate si sa treci mai departe.E mai usor sa incetezi sa mai crezi in tine atunci cand ai avut un esec.E mai usor sa nu lupti.Dar eu nu sunt facuta pentru calea usoara.Nici pentru calea de mijloc daca exista asa ceva.Eu vreau sa lupt pentru orice vreau,chiar daca infrangerile vor fi zdrobitoare.Cred ca atitudinea asta + o mica doza de dramatism mi-a incurcat de multe ori planurile.Dar nu pot sa scap de ea,si de fapt nici nu-mi doresc.Imi plac oamenii transanti,definitivi:ori sunt fericiti ori nu,ori iubesc ori urasc.Pentru mine nu e acceptata nicio cale de mijloc,si ador trecerea de la o polaritate la alta,de la afectiune la dusmanie,de la cuvinte dulci la scandaluri cutremuratoare.
De ce nu ar fi viata simpla?Cred ca odata ce ne facem curaj sa acceptam niste adevaruri general valabile totul devine mult mai clar:

1.Singura certitudine din viata ta esti tu. 
2.Nimeni si nimic nu este de neinlocuit niciodata. Oamenii vin si pleaca din viata ta si tu,tu trebuie sa-i lasi sa plece,asa cum probabil si tu pleci din viata altora. Viata nu va sta in loc pentru ca tu sa-l astepti pe omul dorit.
3.Totul este efemer.Atat bucuria,cat si tristetea.Sentimentele si lacrimile.E un cerc vicios,iar tu trebuie sa te plasezi in centrul acestuia.Bucura-te de fiecare zi,fiecare ora,fiecare clipa.Ai realizat ca exact momentul asta nu va mai exista fi niciodata?Te-ai gandit cat timp ai pierdut inutil mistuit/a intr-un colt amar de suflet?Vezi ca e simplu?Acorda trecutului o importanta minima amintirilor si maxima experientelor.
4.Crede in tine si in ziua de maine.
Probabil ca va intrebati de unde atata convingere in cuvintele mele..Dar voi,de unde stii ca si maine din acelasi orizont va aparea un soare?

Sper sa nu uit niciodata.