M-am ascuns in ziua in care dragostea mi-a batut la usa. Am ocolit drumurile pe care un el venea tintit spre mine, si am fugit cat de tare am putut spre a ma ascunde din nou.Mi-am claustrat sentimentele cand mi s-a cerut sinceritate.Dar cat poate un om sa alerge lasand in spate atatea vorbe nerostite?
Mi-am luat adesea ramas bun prea devreme de la oameni.Si poate ca nu meritau..Azi nu mai e nimeni in spatele usii cand ajung seara tarziu acasa fumand ingrijorat un intreg pachet de tigari.Si poate imi pare rau.Acum nu mai e nimeni care sa-mi duca dorul si sa-mi poarte grija,nimeni nu-mi mai trage patura peste corpul adormit in noapte, nimeni sa ma indrume parinteste pe drumul vietii,nimeni nu ma mai cearta si nimeni nu ma mai intampina dimineata cu o cafea si cu un zambet cald.As vrea sa spun cuiva ca regret dar pana si asta e in zadar.As fi avut atatea de zis,de spus, de aratat si am crezut ca am o eternitate pentru asta.Puerila greseala, acum inteleg ca timpul nu se indura si nu ne iarta pe niciunul.Pe drumul pe care ai pasit nu mai exista cale de intoarcere si totusi as vrea sa stii ca merg mai departe oricum chiar si fara tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu