Esti langa mine acum, dar cate zile,cate nopti,cate lacrimi se vor scurge pana ne vom desparti din nou drumurile?Am in suflet atata iubire si toata e numai pentru tine,totul in mine si in jur se rezuma doar la tine.Si nu ma intreba cum de-am rezistat atata vreme fara imbratisarea ta,de fapt nu spune nimic, doar taci si lasa-ma sa ma bucur de visul ce-l traiesc chiar acum.Si totusi timpul trece si odata cu el aduce un ton nostalgic,stiu ca se apropie clipa in care mainile noastre isi vor da drumul si fiecare isi va urma pasii ca si pana acum.
Si acum ca pleci as vrea sa te rog sa nu ma uiti si sa-ti mai aduci macar cateodata aminte de mine.Si vreau sa-ti amintesti de mine ca cea care te-a iubit intr-atat incat te-a lasat sa pleci cu jumatate din toata viata ei.Si as mai vrea sa-ti mai spun ceva...Daca te vei intoarce vreodata si nu ma vei mai gasi tot aici, sa stii ca rasuflarea mea tot tie o sa-ti apartina chiar daca o sa stau langa umarul altcuiva, sa stii ca respiratia mi se va opri la fiecare zgomot al usii, de fiecare data cand imi va suna telefonul ma voi ruga la toate fortele posibile ca tu sa fii de cealalta parte a firului.
Te iubesc mult.Poate mult prea mult.Daca te-as iubi mai putin as avea probabil puterea de a te tine langa mine,te-as strange atat de tare in brate incat am crea ziduri inalte pana la ceruri care sa nu permita nici macar trecerea timpului printre noi.Dar nu pot sa te retin, te iubesc mult prea mult ca sa iti clintesc si cea mai mica forma de speranta.Sper doar ca intr-o zi tot ce ne leaga, tot ceea ce lumea condamna de pe margine, acest tot si imens val de sentimente si trairi sa ne aduca undeva,candva unul langa altul, umar langa umar in acelasi pat.Si poate gresesc cand spun ca noi suntem proiectati unul pentru altul,ca am atata incredere in ceea ce insemnam noi doi impreuna.
Poate gresesc, dar in lumea asta mare in care concurenta e treptat inlocuita de instinctul de supravietuire, tu esti tot ce ma leaga de drumul cel drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu