Un capitol incheiat

Iata cum au trecut si anii de liceu.Cate vise si sperante sculptate pe peretii unei cladiri, cate inimi au trecut aivea printre ei si cate iubiri nu s-au implinit aici?Acum 4 ani nu era mai mult decat o cladire veche, dar azi in fiecare colt dainuie cate un vis implinit sau nu.Aici am legat tot ce a fost mai frumos pana acum, aici am simtit cu totii ca avem puterea de a zbura.Ne-am luptat cu ideile altora, ne-am sustinut si am ripostat cand simtit asta.Aici, imi las copilaria si o parte din sufletul meu, in locul in care am aflat ca merita sa lupti pentru ceea ce iti doresti.Locul in care am actionat complet irational pentru prima data, cand m-am incumetat sa incerc lucruri noi si am format prietenii cu oameni mult diferiti fata de mine.

In Matei Basarab am gasit ecoul gandurilor mele si nu voi uita niciodata acesti minunati ani.Regret doar ca au trecut prea repede, parca mai ieri eram o boboaca speriata si curioasa de ceea ce liceul mi-ar putea oferi.Azi, pasesc spre iesire cu aceeasi emotie dar si cu un mare gol in suflet pentru ca anii s-au scurs.

Cine spunea ca lucrurile bune sunt bune pentru ca trec repede avea mare dreptate si poate pare o banalitate, dar anii de liceu nu se uita niciodata.Acum, ca privesc in urma realizez ce acum 4 ani nu puteam concepe, ca o simpla cladire veche poate pastra secretele si amintirile atator generatii.Aici, am simtit cum sufletul mi se ridica din corp si cum capul mi-o ia razna din motive din cele mai variate, de la dragoste la bauturi alcoolice.