Intre noi si tu

 E tarziu si afara ploua, ca in seara aia ,mai stii?Si parca iti  mai aud inca pasii repeziti pe asfaltul umed,si picaturile de ploaie compun o melodie ce suna a noi.Poate doar imaginatia mea bogata ma face sa aud aceleasi vorbe,singurele pe care nu am vrut niciodata sa le uit,sa le ratacesc:" O sa te iubesc mereu..".Pleoapele imi aluneca greu, dar ma lupt cu puteri supraomenesti pentru a nu cadea prada somnului.Poate,acolo unde esti acum, ploaia iti va aminti de noi si de dragostea noastra, de promisiuni, de vise, de noptile in doi,de mine.
In intunericul camerei se distinge un zgomot, suna cineva la usa,ma ridic de pe podeaua uda de lacrimi si mai privesc o data pe geam, dar tot nu esti..Imi sterg lacrimile,imi dreg vocea, si ma indrept spre usa, intreb cine e, iar in cele ce urmeaza inima mi s-a oprit in loc, o mie de sentimente au luat-o cu asalt, lacrimile izbucnesc din ochi si din suflet de indata ce i-am simtit respiratia prin lemnul rece, gandurile m-au napustit, eram fericita si totusi o parte din mine nu ma lasa sa fiu.Stiam ca e el, chiar daca nu vorbea, chiar daca a trecut mult timp, am impartit acelasi aer si acelasi suflet, ii cunosc bataile inimii si ritmul respiratiei.Si totusi nu am spus nimic.Proptindu-se cu o mana pe usa mare de stejar, cu ochii plini de lacrimi si parere de rau,mi-a spus:
"Imi pare rau pentru tot, te rog deschide-mi usa..."

6:00 Suna alarma, ma trezesc si constat cu stupoare ca e luni dimineata.Nu-mi plac zilele de luni,niciodata nu pot sa-mi revin dupa weekend dar totusi rasuflu usurata ca a fost doar un vis, o himera ce nu avea cum sa existe.
Era o dimineata de aprilie frumoasa, soarele imi batea exact in dreptul geamului si totusi acest vis ciudat nu-mi dadea pace.Nu m-am mai gandit la el de mult, si aveam pe altcineva la care cred ca tineam.M-a macinat toata dimineata amintirea acestuia, dar stiam ca trebuie sa uit, sa nu-i acord importanta, sa-l sterg, asa cum facusem si cu amintirea lui.Iar intarziasem, m-am grabit sa-mi arunc in geanta cateva carti si caiete, am iesit din casa intr-un suflet,trantind usa si cu sireturile desfacute, intarziasem deja 20 de minute. Pe cand cautam cheia potrivita,privirea mi-a ramas blocata in stanga usii mele. Era el,chiar el din vis, stand rezemat de zid si cu ochii-n pamant, cu obrajii ascunsi in palma, tot asteptand, tot suspinand.Oare nu a fost un vis?