Scriu cu sufletul o poveste noua in fiecare zi.Intunericul imi lasa la plecare un capitol de abia deschis de fiecare data.Am oameni de intalnit,de amintit, de multumit,de iubit, de placut, de uitat.Am sentimente pe care nu le-am incercat niciodata si pe care ma simt datoare sa o fac.Si timpul se scurge, el nu sta in loc dupa oameni nehotarati, slabi sau lasi si nu iti da decat doua variante: sa i te alaturi sau sa stai in loc in timp ce el trece pe langa tine.Nu a fost niciodata timp pentru regrete, indoieli, amanari, si totusi s-a gasit intotdeauna o bucatica din el pentru a crea vise si a le propulsa pe podiumul realitatii.Ochii se deschid si se inchid intr-un ritmatic si continuu sonet, iar tu trebuie sa stii ce sa le oferi atunci cand sunt deschisi sau inchisi.Calea cea mai grea a vietii e sa alegi sa traiesti.