Trupul m-a tradat,a crescut fara consimtamantul meu, timpul mi-a scuturat sufletul intr-un mod grotesc si rapid.Si stii ce-i ciudat?Ca eu am ramas la fel...
Acelasi copil de altadata, care viseaza sa se indragosteasca intr-o zi cu adevarat, care isi doreste ca prietenia sa dureze o viata, care isi iubeste viata oricat de tarfa ar parea uneori,care inca mai asculta Vama Veche,desi majoritatea au incetat sa o mai faca.Ma sperie omul mare care incearca sa se instaleze in mine de ceva vreme.
Refuz sa cresc, vreau sa continui sa cred in mare, sa ma bucur de zile pentru simplul fapt ca vin si trec,vreau sa raman copil.Odata ajunsi mari,oamenii nu mai pot spera sau crede.Oamenii mari traiesc doar pentru a-si tari in spate zilele ce trec peste ei.Si eu nu sunt inca pregatita.
Vreau sa petrec nebuneste, vreau sa nu ma gandesc la consecinte,vreau sa ma mai indragostesc o data de cele mai nepotrivite persoane,vreau sa mai cred o data in oameni.Pentru ca imi place si vreau sa raman copil.Macar cativa ani de acum incolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu